Rednic, uită-te… Cine e Yssouf Kone!

Liderul fără glorie al României a stat în genunchi pe coji de nucă în Ardeal. Explicaţia e simplă: Dinamo nu joacă nimic şi în sfârşit s-a găsit echipa care să evidenţieze asta. Poate scorul nu arată, e italienesc, sec, dar jocul a fost de senzaţie. Iniţial îmi luasem carneţelul să-mi mai notez una-alta, dar nici nu am apucat să îl deschid că CFR-ul era aproape în poarta lui Lobonţ. L-am dat deoparte, să nu pierd spectacolul. Cât entuziasm pe băieţii ăştia! Ce le-or fi făcând acolo la Cluj? Imi dau impresia că vin fără plămâni la stadion, aşa de mult aleargă! Şi pase din prima, călcăie, nişte ruperi de ritm extraordinare. Într-un cuvânt: CLASĂ. Sau dacă e să ne referim şi la Dinamo..clase. Peste. Dinamo nu înseamnă nimic fără Lobonţ şi Dănciulescu. De ce nu zic de Bratu? Pentru că viteza e singura lui calitate. Şi Dubarbier are viteză, dar ce tehnică! CFR Cluj i-a arătat lui Dinamo şi nu numai, că în fotbal nu trebuie să existe noţiunea de datorie, decât dacă se referă la bani din transferuri. În rest, ce e aia? Oare se aşteptau dinamoviştii la vreun pod de flori peste munţi, presărat cu punct sau puncte, în contul unei datorii, care de fapt era calea dreaptă de urmat? CFR Cluj i-a arătat lui Dinamo de ce joacă în Ligă şi nu se pregăteşte pentru ea. De ce e mai bine să taci şi să pregăteşti un meci decât să oferi dedicaţii muzicale la conferinţele de presă sau să iei la mişto unul din cinci jucători cu acelaşi nume. Oare când vor prinde rădăcini lecţiile astea de conduită pe care cei de la Cluj le oferă. Culmea, gratis, într-o lume viciată de bani! Bravo CFR, o lecţie vie de fotbal şi atitudine în cel mai vorbit campionat din Europa!

Lideri şi fotbal

Înainte de derby, am făcut un popas la GSP TV să văd la treabă noul lider al României. Asta după ce făcusem pronosticul de 1X, care până la urmă chiar mi-a ieşit. Deci ştiam cu siguranţă cine va ocupa fotoliul de lider. După un meci pe care poate să îl judece lejer şi tribunalul poporului. Dinamo nu a impresionat cu nimic, parcă tot Gloria a fost starleta, sub privirile obosite ale Lordului de odinioară. Urât meci, urâtă atmosferă şi mai urât gest. Astfel că singura legătură pe care o pot găsi între meciurile vedetă de aseară, e că ambele s-au jucat în Ardeal. În fine, Dinamo e pe primul loc într-un campionat propriu, parcă joacă fotbalul  cu alte ghete.

 CFR-Steaua. Să spunem că ne aşteptam la mai mult am fi ipocriţi. Şi invers. Nu a fost un meci spectaculos, însă am văzut munca serioasă a doi antrenori deasemenea serioşi. Disciplina tactică nu a dispărut, chiar dacă unii jucători nu au evoluat pe posturile lor obişnuite. Steaua a deschis scorul repede, în minutul 8, dar nu a rezistat prea mult. Dacă meciul se încheia prin minutul 20, puteam spune că Steaua a câştigat meciul. Şi pe merit. Pentru că 20 de minute a jucat un fotbal bun, modern, fără bubuisme autohtone. După minutul 20 CFR-ul s-a “băgat la joc”. Parcă mai văzusem o dată filmul ăsta. Clujenii mai fuseseră conduşi şi pe Olimpico. S-a pus o presiune extremă pe apărarea Stelei. Bara lui Mureşan din minutul 25, şuturile lui Culio, viteza lui Dubarbier, i-au făcut pe stelişti să resimtă cu adevărat lipsa Căpitanului. Atât în teren cât şi pe tabelă. Minutul 36, şut Dubarbier, din afara careului, Zapata spectator. 1-1. Mi-am zis că începe derby-ul. Dar……singurele ocazii importante ale Stelei au mai venit de la Arthuro- care a bifat încă un meci nefericit în tricoul Stelei- şi Toja. Nici CFR-ul nu a mai impresionat prin ocazii deosebite, însă a dominat teritorial şi a avut şi posesie superioară. Pe margine, Trombetta îşi aplauda jucătorii chiar şi când greşeau, corectându-i părinteşte. Nu ştiu de ce m-am gândit la Tadici când l-am văzut. Şi la Andone. A numărat cineva înjurăturile care ieşeau dintre fălcile lui la fiecare meci?.. 

Per total, a fost un meci bun. Însă pronosticul meu rămâne acelaşi, înclin cu siguranţă balanţa în favoarea CFR-ului. Dacă erau mai atenţi, în 73 de minute luau 3 puncte. Ne-am convins că întradevăr avem două echipe care joacă în Champions League. Poate au mai vazut şi alţii meciul, care de ani de zile se pregătesc şi de ani de zile visează să ajungă acolo. Mai e nevoie şi de altceva..

Se joacă cu gura închisă

Nimeni nu mai poate pune la îndoială că meciul CFR-Steaua este un derby. Nici Academia română şi niciun individ cu ochelari, pasionat de etern-itate. Ce vom vedea diseară este un meci european. Mai exact de Champions League, între două echipe care au de spart nuci tari săptămâna care vine şi care au norocul (deşi rămâne de văzut cum se va împărţi) unei repetiţii de lux. Am amânat să scriu despre acest meci până azi pentru că aşteptam să plouă cu noroi, dinspre Bucureşti, via Buzău şi retur. Să apară avortoni bastarzi, valize cu euro şi bomboane pe băţ. Asta aşa ca un can-can, concluziile sportive le trăgeam oricum după minutul 90+. Nu s-a întâmplat nimic. Ba dimpotrivă. Am avut parte numai de realism, entuziasm, declaraţii de bun-simţ şi multe alte lucruri ce sigur nu ţin de lucrătura diavolului, ci mai degrabă de ideal şi divin. E bine că s-a întâmplat aşa, acum mai rămâne ca şi spectacolul fotbalistic să fie de aceeaşi calitate. La fel şi cel din tribune, dacă tot au umplut clujenii stadionul. Ar fi păcat.

Şi ca un pronostic : 1X. Să fie fotbal!

Bravo, copii!

Nu e uşor să evoluezi la naţionala U-21! Toată lumea are aşteptări obligatoriu mari de la tine şi nimeni nu se gândeşte să le ajusteze. Toţi oamenii de fotbal se uită la aceşti băieţi la o pepinieră grozavă pentru naţionala mare, uitând să le şoptească : “Jucaţi cu plăcere!”. După atâtea meciuri fără înfrângere, după atât de puţine goluri primite şi după campania asta grea, copii ăştia aflaţi în faţa unui meci atât de important nu trebuiau trataţi cu multă atenţie! Nu! Trebuiau lăsaţi să joace fotbalul pe care îl ştiau, că doar erau aceiaşi 11. Figurile triste şi obosite după meciul cu Lituania ale federalilor si ale altor domni din fenomen au avut grijă. “Nu ne aşteptam să ne bată Lituania aşa ruşinos, dar viaţa merge înainte.. hei , are tineretu” un meci acuma..marţi parcă!? Da, da! Mult succes, poate ei or să spele ruşinea!” Pe naţionala mică s-a pus o presiune inutilă. Păcat de încă o generaţie care nu apucă să simtă bucuria unui Campionat European. Mulţi dintre ei vor seniori curând, însă nimic nu se compară cu fotbalul la 20 de ani.