Cu fruntea sus

Cred că de la finala Wimbeldon nu am mai stat aşa încordată în faţa televizorului. Fiind fană Rafa Nadal, am tremurat până la ultima minge ca să mă bucur de succesul favoritului. Aseară, Victor Hănescu a fost favoritul meu. Şi i-am rămas fidelă până la final, aşa cum a fost el. Nu vreau să mă pierd printre revere sau back-hand-uri sau slice-uri. Victor le-a făcut pe toate. Şi le-a făcut bine, pentru ca publicul român să tresară şi să zâmbească de fiecare dată. Un prim set zmuls numărului 3 mondial ne-a aprins speranţele. Ce dacă s-a decis în tie-break? Victor a continuat să ne impresioneze şi să îl impresioneze şi pe Djokovic, care nu de puţine ori l-a aplaudat. Setul 2 a fost la o minge de România, împreună cu un meci istoric şi o calificare mai departe. Dar Djokovic şi-a arătat clasa, aseară puţin chinuită de un român ambiţios, ducând meciul în decisiv. După pauza de publicitate, când am văzut doctorul masându-i piciorul lui Victor, am încremenit. Să fie accidentare? Iar? De la primul serviciu s-a văzut că Victor nu mai era acelaşi din setul 2. Nu pot să îmi închipui ce era în sufletul lui. A abandonat la 3-1 pentru sârb. Mă gândesc că dacă nu şi-ar fi pierdut servicul, ar mai fi forţat..

Tăcut, cum îl ştim, a ieşit din competiţie cu fruntea sus, pentru că a fost preţ de 2 seturi fără o minge, peste locul 3 mondial.

Rocada pentru viitor

Victor Hănescu nu este un jucător neapărat constant, însă de câte ori echipa României s-a bazat mai tare pe el, nu a dezamăgit. Nici ieri nu a făcut-o şi după o oră jumate de joc, tabela electronică arăta 6-2, 6-3, 6-1. “Uriaşul” îl învinsese pe Amritraj, un indian rapid şi tenace, care părea atras ca un magnet de fileu. Victor a dansat pe tot terenul său, în slice, în cros, orice pentru a obţine punctul atât de preţios pentru România. Din tribună, îi zâmbea Andrei Pavel, probabil fostul lider al echipei. Vârsta (35 ani) şi durerile de spate îl vor ţine de-acum încolo departe de iarbă sau zgură. Va sta pe bancă, în locul lui Segărceanu. Şi ne promite că va fi un căpitan-nejucător cel puţin la fel de bun ca în teren. Ce este îmbucurător este că Victor Hănescu a demonstrat că poate fi un lider. Şi parcă ieri s-a văzut mai bine munca celor 6 ani. Din 2002 România e în grupa Mondială. Şi Victor e unul din cei care poartă moştenirea rachetei lui Ţiriac şi Năstase. Într-o ţară în care fotbalul e la putere, ar putea veni din nou … superputerile tenisului. Mâine e tragerea la sorţi. Vom vedea ce ne rezervă Madridul. Ar fi bine pentru băieţii noştri să dea peste adversari de calibru, numai aşa se pot căli, iar unii dintre ei au şansa reala de a avansa în clasament. Însă păcat de publicul românesc iubitor de tenis, sunt 0 săli de sport care întrunesc condiţiile impuse de Forul Continental. Măcar la televizor să ne bucurăm.