Pumni spre ce(r)?

Povestea meciului Steaua-Lyon a început înainte de primul fluier. Poate de la Galaţi..Cu declaraţii războinice, speranţe, aroganţe.. Acum s-a şi terminat! Dumnezeu a reuşit să îşi facă loc în agendă, dar n-a putut să stea decât o repriză. Mai avea treabă.. Poate s-a supărat pe pumnii lui Lăcă de la 2-0, care cel mai probabil se îndreptau spre oficială! “Uite Gigi, Rădoi e în apărare!! Uite Gigi, Arthuro nu e manechin!! Uite Gigi, conducem la două goluri pe Lyon, maşina franceză de fotbal!!” “Ptiu!, na!”. Oare ne aşteptam ca Steaua să bată pe Lyon, când naţionala României nu a putut învinge Franţa? Scenariul cu 2-0 s-a repetat. Ce atâta comentariu că gestionare, antrenor, bruma de mâine!!? E vorba de mentalitate şi valoare! Atâta se poate! Atât poate Steaua, de ce să căutam scuze? Dacă am ajuns să ne agăţam ca o ultimă speranţă că Steaua a egalat pe Otopeni în ultimele minute… atunci ce mai căutăm în Liga Campionilor? Francezii au inventat un fus orar agresiv ca să mai doarmă 33 de minute. Şi după, focul la ei! Au jucat fotbal, ce mai! Pe când Steaua, a jucat la plesneală! Au marcat două goluri ca doi ghiocei răsăriţi în Joseni pe decembrie. Dar nu au fost ghioceii de primăvară europeană, nu? Păcat de un antrenor veşnic răguşit, precum Lăcătuş. Păcat de transferul lui Rădoi. Dacă ar mai pleca şi el, s-ar putea în sfârşit striga că şi la Steaua e criză! Patronul spunea astăzi că pentru el “Liga Campionilor e deja o rutină”. Poate voia să spună că cecurile venite de pe la for sunt o rutină. Poate Gigi a învestit, poate a pus şi suflet, însă fotbalul nu se joacă în altar, cu Doamne-Doamne arbitru! Steaua a mai primit încă o lecţie de fotbal. Bine măcar că a venit de la o echipă mare!