Rednic, uită-te… Cine e Yssouf Kone!

Liderul fără glorie al României a stat în genunchi pe coji de nucă în Ardeal. Explicaţia e simplă: Dinamo nu joacă nimic şi în sfârşit s-a găsit echipa care să evidenţieze asta. Poate scorul nu arată, e italienesc, sec, dar jocul a fost de senzaţie. Iniţial îmi luasem carneţelul să-mi mai notez una-alta, dar nici nu am apucat să îl deschid că CFR-ul era aproape în poarta lui Lobonţ. L-am dat deoparte, să nu pierd spectacolul. Cât entuziasm pe băieţii ăştia! Ce le-or fi făcând acolo la Cluj? Imi dau impresia că vin fără plămâni la stadion, aşa de mult aleargă! Şi pase din prima, călcăie, nişte ruperi de ritm extraordinare. Într-un cuvânt: CLASĂ. Sau dacă e să ne referim şi la Dinamo..clase. Peste. Dinamo nu înseamnă nimic fără Lobonţ şi Dănciulescu. De ce nu zic de Bratu? Pentru că viteza e singura lui calitate. Şi Dubarbier are viteză, dar ce tehnică! CFR Cluj i-a arătat lui Dinamo şi nu numai, că în fotbal nu trebuie să existe noţiunea de datorie, decât dacă se referă la bani din transferuri. În rest, ce e aia? Oare se aşteptau dinamoviştii la vreun pod de flori peste munţi, presărat cu punct sau puncte, în contul unei datorii, care de fapt era calea dreaptă de urmat? CFR Cluj i-a arătat lui Dinamo de ce joacă în Ligă şi nu se pregăteşte pentru ea. De ce e mai bine să taci şi să pregăteşti un meci decât să oferi dedicaţii muzicale la conferinţele de presă sau să iei la mişto unul din cinci jucători cu acelaşi nume. Oare când vor prinde rădăcini lecţiile astea de conduită pe care cei de la Cluj le oferă. Culmea, gratis, într-o lume viciată de bani! Bravo CFR, o lecţie vie de fotbal şi atitudine în cel mai vorbit campionat din Europa!