Cupa cerne câteodată

O vorbă din popor spune că- virgulă – Cupa României e competiţia surprizelor. Oare la ce se referă de fapt? La rezultate, la evoluţii? Sau la ambele? Ieri mi-am pierdut 2 ore din viaţă uitându-mă la un meci Tg. Mureş- Dinamo (recunosc că nu aveam cu ce să umplu timpul până la meciul lui Hănescu). Dar.. totuşi , hai să văd liderul la lucru, în compania unei echipe de Liga a3a până la urmă (că şi-au cumpărat locul în B2).

Adevăratele drame

Ieri după-amiază, fosta gimnastă Lavinia Miloşovici, s-a despărţit de cea mai strălucitoare medalie din viaţa ei. Duminică, fetiţa ei a încetat din viaţă, după o cruntă suferinţă, la numai.. 4 anişori. Primul gând care mi-a venit a fost aparent meschin – “bine că s-a dus”, mă gândeam că s-a terminat durerea unui sufleţel, care poate nici nu înţelegea ce se întâmplă cu el. Dar, oricum ar fi, cineva tot suferă. În tăcere şi demnitate, exact aşa cum a trăit în plan sportiv şi personal, Lavinia trăieşte o dramă. Una reală, pe care doar pe alocuri media s-a sinchisit să o prezinte publicului. Adică s-a preferat ”dramatizarea” unui meci cu Franţa, umplerea ecranului cu Marian Iancu, convorbiri interminabile cu Gigi.. lucruri şi oameni care au oferit României până acum doar promisiuni, nicidecum medalii de aur. Când această CAMPIOANĂ a avut nevoie de ajutor, mai toţi i-au întors spatele. Poate destinul fetiţei ar fi fost acelaşi, dar măcar avea o şansă în plus. Cel mai grav e că ne uităm atât de uşor valorile palpabile ale ţării şi le ridicăm statui unor aproape-valori sau plănuim să scriem cărţi despre ei. Unii dintre ei au măcar o maşină de valoarea unei operaţii în străinătate.

Capul sus, Lavinia! Eşti o învingătoare!