Inainte de a incepe Jocurile Olimpice de la Beijing, in toate discutiile sport-related pe care le aveam, imi pariam toti banii pe echipa nationala de handbal. Nu pe Alina Dumitru, nu pe Constantina Dita-Tomescu, nici macar pe “fetele din apa”. Pe echipa de handbal, adica aceea care are 3 jucatoare in reprezentativa lumii. Romania a inceput bine turneul olimpic, invingand nationalele Kazahstanului, Frantei si Angolei, ca mai apoi sa lupte pentru locul 1 in grupa cu Norvegia. Norvegia ne-a batut, dar hei, e Norvegia! Insa azi, ne-a batut Ungaria, rivala noastra proverbiala in handbal.Si nu ne-a batut intr-un meci cu o miza asa si asa ci intr-un meci pentru semifinale olimpice. 30-34, cifrele fatidice care ne-au lasat in afara cursei pentru o medalie, mai mult sau mai putin stralucitoare. Si Camelia Potec a dezamagit, si Marian Dragulescu, dar parca asta e medalia pierduta. Romania nu a aratat ca o echipa, Tadici a fost foarte nervos la time-out-uri si poate le-a intimidat pe fete, Luminita a facut tot ce-a putut, echipa Ungariei a fost prea buna pentru noi, am intrat in teren fara motivatie…Cam astea ar fi explicatiile pe care le invoc acum. Cert este ca Romania nu a avut scheme de joc, extremele au fost ca si inexistente, desi Ramona Maier s-a zbatut..Ionela Galca parca nici nu a fost pe teren.Un meci urat, cu goluri multe si cu o medalie de tinichea la gatul nostru. Acum fetele vor lupta pentru locurile 5-8. Dar, ce rost mai are? Cu riscul de a ma repeta, asta e medalia pierduta!
